împăciui

Romanian

Etymology

From în- +‎ pace +‎ -ui.

Verb

a împăciui (third-person singular present împăciuiește, past participle împăciuit) 4th conj.

1. to pacify

Conjugation

    conjugation of împăciui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împăciui
gerund			împăciuind
past participle			împăciuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împăciuiesc	împăciuiești	împăciuiește	împăciuim	împăciuiți	împăciuiesc
	imperfect	împăciuiam	împăciuiai	împăciuia	împăciuiam	împăciuiați	împăciuiau
	simple perfect	împăciuii	împăciuiși	împăciui	împăciuirăm	împăciuirăți	împăciuiră
	pluperfect	împăciuisem	împăciuiseși	împăciuise	împăciuiserăm	împăciuiserăți	împăciuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împăciuiesc	să împăciuiești	să împăciuiască	să împăciuim	să împăciuiți	să împăciuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împăciuiește			împăciuiți
	negative		nu împăciui			nu împăciuiți