împăciuitorism
Romanian edit
Etymology edit
From împăciuitor + -ism.
Noun edit
împăciuitorism n (uncountable)
Declension edit
Declension of împăciuitorism
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) împăciuitorism | împăciuitorismul | (niște) împăciuitorisme | împăciuitorismele |
| genitive/dative | (unui) împăciuitorism | împăciuitorismului | (unor) împăciuitorisme | împăciuitorismelor |
| vocative | împăciuitorismule | împăciuitorismelor | ||