împăciuitorism

Romanian

Etymology

From împăciuitor +‎ -ism.

Noun

împăciuitorism n (uncountable)

1. appeasement

Declension

Declension of împăciuitorism

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împăciuitorism	împăciuitorismul	(niște) împăciuitorisme	împăciuitorismele
genitive/dative	(unui) împăciuitorism	împăciuitorismului	(unor) împăciuitorisme	împăciuitorismelor
vocative	împăciuitorismule		împăciuitorismelor