împăciuitorist

Romanian

Etymology

From împăciuitor +‎ -ist.

Adjective

împăciuitorist m or n (feminine singular împăciuitoristă, masculine plural împăciuitoriști, feminine and neuter plural împăciuitoriste)

1. appeasing

Declension

Declension of împăciuitorist

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	împăciuitorist		împăciuitoristă	împăciuitoriști	împăciuitoriste
	definite	împăciuitoristul		împăciuitorista	împăciuitoriștii	împăciuitoristele
genitive/ dative	indefinite	împăciuitorist		împăciuitoriste	împăciuitoriști	împăciuitoriste
	definite	împăciuitoristului		împăciuitoristei	împăciuitoriștilor	împăciuitoristelor