împăienjeni

Romanian

Etymology

From în- +‎ păianjen +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨm.pə.jen.ʒeˈni/

Verb

a împăienjeni (third-person singular present împăienjenește, past participle împăienjenit) 4th conj.

1. (transitive, reflexive) to cover with cobwebs
2. (reflexive) to lose clarity of sight

Conjugation

    conjugation of împăienjeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a împăienjeni
gerund			împăienjenind
past participle			împăienjenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împăienjenesc	împăienjenești	împăienjenește	împăienjenim	împăienjeniți	împăienjenesc
	imperfect	împăienjeneam	împăienjeneai	împăienjenea	împăienjeneam	împăienjeneați	împăienjeneau
	simple perfect	împăienjenii	împăienjeniși	împăienjeni	împăienjenirăm	împăienjenirăți	împăienjeniră
	pluperfect	împăienjenisem	împăienjeniseși	împăienjenise	împăienjeniserăm	împăienjeniserăți	împăienjeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împăienjenesc	să împăienjenești	să împăienjenească	să împăienjenim	să împăienjeniți	să împăienjenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împăienjenește			împăienjeniți
	negative		nu împăienjeni			nu împăienjeniți

Derived terms

• împăienjenire