împământa

Romanian

Etymology

From în- +‎ pământ.

Verb

a împământa (third-person singular present împământează, past participle împământat) 1st conj.

1. (electricity) to ground

Conjugation

    conjugation of împământa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împământa
gerund			împământând
past participle			împământat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împământez	împământezi	împământează	împământăm	împământați	împământează
	imperfect	împământam	împământai	împământa	împământam	împământați	împământau
	simple perfect	împământai	împământași	împământă	împământarăm	împământarăți	împământară
	pluperfect	împământasem	împământaseși	împământase	împământaserăm	împământaserăți	împământaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împământez	să împământezi	să împământeze	să împământăm	să împământați	să împământeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împământează			împământați
	negative		nu împământa			nu împământați