împărțitor

Romanian

Etymology

From împărți +‎ -tor.

Noun

împărțitor m (plural împărțitori)

1. dispenser

Declension

Declension of împărțitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împărțitor	împărțitorul	(niște) împărțitori	împărțitorii
genitive/dative	(unui) împărțitor	împărțitorului	(unor) împărțitori	împărțitorilor
vocative	împărțitorule		împărțitorilor