împelița

Romanian

Verb

a împelița (third-person singular present împelițează, past participle împelițat) 1st conj.

1. Alternative form of împielița

Conjugation

    conjugation of împelița (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împelița
gerund			împelițând
past participle			împelițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împelițez	împelițezi	împelițează	împelițăm	împelițați	împelițează
	imperfect	împelițam	împelițai	împelița	împelițam	împelițați	împelițau
	simple perfect	împelițai	împelițași	împeliță	împelițarăm	împelițarăți	împelițară
	pluperfect	împelițasem	împelițaseși	împelițase	împelițaserăm	împelițaserăți	împelițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împelițez	să împelițezi	să împelițeze	să împelițăm	să împelițați	să împelițeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împelițează			împelițați
	negative		nu împelița			nu împelițați