împelițare

Romanian

Etymology

From împelița +‎ -re.

Noun

împelițare f (plural împelițări)

1. incarnation

Declension

Declension of împelițare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împelițare	împelițarea	(niște) împelițări	împelițările
genitive/dative	(unei) împelițări	împelițării	(unor) împelițări	împelițărilor
vocative	împelițare, împelițareo		împelițărilor