împietruire

Romanian

Etymology

From în- +‎ pietruire.

Noun

împietruire f (plural împietruiri)

1. paving with stone

Declension

Declension of împietruire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împietruire	împietruirea	(niște) împietruiri	împietruirile
genitive/dative	(unei) împietruiri	împietruirii	(unor) împietruiri	împietruirilor
vocative	împietruire, împietruireo		împietruirilor