împletitor

Romanian

Etymology

From împleti +‎ -tor.

Noun

împletitor m (plural împletitori)

1. weaver

Declension

Declension of împletitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împletitor	împletitorul	(niște) împletitori	împletitorii
genitive/dative	(unui) împletitor	împletitorului	(unor) împletitori	împletitorilor
vocative	împletitorule		împletitorilor