împopoța
Romanian edit
Etymology edit
Unknown.
Verb edit
a împopoța (third-person singular present împopoțează, past participle împopoțat) 1st conj.
- to bedizen
Conjugation edit
conjugation of împopoța (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împopoța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împopoțând | ||||||
| past participle | împopoțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împopoțez | împopoțezi | împopoțează | împopoțăm | împopoțați | împopoțează | |
| imperfect | împopoțam | împopoțai | împopoța | împopoțam | împopoțați | împopoțau | |
| simple perfect | împopoțai | împopoțași | împopoță | împopoțarăm | împopoțarăți | împopoțară | |
| pluperfect | împopoțasem | împopoțaseși | împopoțase | împopoțaserăm | împopoțaserăți | împopoțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împopoțez | să împopoțezi | să împopoțeze | să împopoțăm | să împopoțați | să împopoțeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împopoțează | împopoțați | |||||
| negative | nu împopoța | nu împopoțați | |||||