împopoțona

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a împopoțona (third-person singular present împopoțonează, past participle împopoțonat) 1st conj.

1. to bedizen

Conjugation

    conjugation of împopoțona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împopoțona
gerund			împopoțonând
past participle			împopoțonat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împopoțonez	împopoțonezi	împopoțonează	împopoțonăm	împopoțonați	împopoțonează
	imperfect	împopoțonam	împopoțonai	împopoțona	împopoțonam	împopoțonați	împopoțonau
	simple perfect	împopoțonai	împopoțonași	împopoțonă	împopoțonarăm	împopoțonarăți	împopoțonară
	pluperfect	împopoțonasem	împopoțonaseși	împopoțonase	împopoțonaserăm	împopoțonaserăți	împopoțonaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împopoțonez	să împopoțonezi	să împopoțoneze	să împopoțonăm	să împopoțonați	să împopoțoneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împopoțonează			împopoțonați
	negative		nu împopoțona			nu împopoțonați