împotrivitor

Romanian

Etymology

From împotrivi +‎ -tor.

Noun

împotrivitor m (plural împotrivitori)

1. opposer

Declension

Declension of împotrivitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) împotrivitor	împotrivitorul	(niște) împotrivitori	împotrivitorii
genitive/dative	(unui) împotrivitor	împotrivitorului	(unor) împotrivitori	împotrivitorilor
vocative	împotrivitorule		împotrivitorilor