împrejurare

Romanian

Etymology

From împrejura +‎ -re.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨm.pre.ʒuˈra.re/

Noun

împrejurare f (plural împrejurări)

1. circumstance, situation, occurrence

   Synonym: circumstanță

Declension

Declension of împrejurare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împrejurare	împrejurarea	(niște) împrejurări	împrejurările
genitive/dative	(unei) împrejurări	împrejurării	(unor) împrejurări	împrejurărilor
vocative	împrejurare, împrejurareo		împrejurărilor