împroșca

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic прочкать (pročkatĭ).

Verb

a împroșca (third-person singular present împroașcă, past participle împroșcat) 1st conj.

1. to splash, to spray

Conjugation

    conjugation of împroșca (first conjugation, no infix)

infinitive			a împroșca
gerund			împroșcând
past participle			împroșcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împroșc	împroști	împroașcă	împroșcăm	împroșcați	împroașcă
	imperfect	împroșcam	împroșcai	împroșca	împroșcam	împroșcați	împroșcau
	simple perfect	împroșcai	împroșcași	împroșcă	împroșcarăm	împroșcarăți	împroșcară
	pluperfect	împroșcasem	împroșcaseși	împroșcase	împroșcaserăm	împroșcaserăți	împroșcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împroșc	să împroști	să împroaște	să împroșcăm	să împroșcați	să împroaște
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împroașcă			împroșcați
	negative		nu împroșca			nu împroșcați

References

• împroșca in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN