împuțina

Romanian

Etymology

From în- +‎ puțin.

Verb

a împuțina (third-person singular present împuținează, past participle împuținat) 1st conj.

1. to diminish

Conjugation

    conjugation of împuțina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împuțina
gerund			împuținând
past participle			împuținat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împuținez	împuținezi	împuținează	împuținăm	împuținați	împuținează
	imperfect	împuținam	împuținai	împuțina	împuținam	împuținați	împuținau
	simple perfect	împuținai	împuținași	împuțină	împuținarăm	împuținarăți	împuținară
	pluperfect	împuținasem	împuținaseși	împuținase	împuținaserăm	împuținaserăți	împuținaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împuținez	să împuținezi	să împuțineze	să împuținăm	să împuținați	să împuțineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împuținează			împuținați
	negative		nu împuțina			nu împuținați