împuținare

Romanian

Etymology

From împuțina +‎ -re.

Noun

împuținare f (plural împuținări)

1. lessening

Declension

Declension of împuținare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împuținare	împuținarea	(niște) împuținări	împuținările
genitive/dative	(unei) împuținări	împuținării	(unor) împuținări	împuținărilor
vocative	împuținare, împuținareo		împuținărilor