împuțitură

Romanian

Etymology

From împuți +‎ -tură.

Noun

împuțitură f (plural îstmpuțituri)

1. a stink

Declension

Declension of împuțitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împuțitură	împuțitura	(niște) împuțiture	împuțiturele
genitive/dative	(unei) împuțiture	împuțiturei	(unor) împuțiture	împuțiturelor
vocative	împuțitură, împuțituro		împuțiturelor