Romanian

edit

Alternative forms

edit

Etymology

edit

Inherited from Latin -tūra, and in some words based on French -(t)ure.

Pronunciation

edit

Suffix

edit

-tură f (plural -turi)

  1. Used to form nouns relating to some action; -ure, -ing
    lega (to bind) + ‎-tură → ‎legătură (connection; bunch)
    lovi (to hit) + ‎-tură → ‎lovitură (hit)
    săpa (to dig) + ‎-tură → ‎săpătură (digging)
    tăia (to cut) + ‎-tură → ‎tăietură (cut)
    țese (to weave) + ‎-tură → ‎țesătură (textile)
    vechi (old) + ‎-tură → ‎vechitură (old thing)

Declension

edit
Declension of -tură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative -tură -tura -turi -turile
genitive-dative -turi -turii -turi -turilor
vocative -tură, -turo -turilor

Derived terms

edit

See also

edit