înșfăcare

Romanian

Etymology

From înșfăca +‎ -re.

Noun

înșfăcare f (uncountable)

1. a grab, a yank

Declension

declension of înșfăcare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înșfăcare	înșfăcarea
genitive/dative	(unei) înșfăcări	înșfăcării
vocative	înșfăcare, înșfăcareo