înșirui

Romanian

Etymology

From în- +‎ șir +‎ -ui.

Verb

a înșirui (third-person singular present inșiruie, past participle înșiruit) 4th conj.

1. to line up

Conjugation

    conjugation of înșirui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a înșirui
gerund			înșiruind
past participle			înșiruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înșirui	înșirui	înșiruie	înșiruim	înșiruiți	înșiruie
	imperfect	înșiruiam	înșiruiai	înșiruia	înșiruiam	înșiruiați	înșiruiau
	simple perfect	înșiruii	înșiruiși	înșirui	înșiruirăm	înșiruirăți	înșiruiră
	pluperfect	înșiruisem	înșiruiseși	înșiruise	înșiruiserăm	înșiruiserăți	înșiruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înșirui	să înșirui	să înșiruie	să înșiruim	să înșiruiți	să înșiruie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înșiruie			înșiruiți
	negative		nu înșirui			nu înșiruiți