înțepeni

Romanian

Etymology

From în- +‎ țeapăn.

Verb

a înțepeni (third-person singular present înțepenește, past participle înțepenit) 4th conj.

1. to stiffen

Conjugation

    conjugation of înțepeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înțepeni
gerund			înțepenind
past participle			înțepenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înțepenesc	înțepenești	înțepenește	înțepenim	înțepeniți	înțepenesc
	imperfect	înțepeneam	înțepeneai	înțepenea	înțepeneam	înțepeneați	înțepeneau
	simple perfect	înțepenii	înțepeniși	înțepeni	înțepenirăm	înțepenirăți	înțepeniră
	pluperfect	înțepenisem	înțepeniseși	înțepenise	înțepeniserăm	înțepeniserăți	înțepeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înțepenesc	să înțepenești	să înțepenească	să înțepenim	să înțepeniți	să înțepenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înțepenește			înțepeniți
	negative		nu înțepeni			nu înțepeniți