înaintare

Romanian

Etymology

From înainta +‎ -re.

Noun

înaintare f (plural înaintări)

1. advance

Declension

Declension of înaintare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înaintare	înaintarea	(niște) înaintări	înaintările
genitive/dative	(unei) înaintări	înaintării	(unor) înaintări	înaintărilor
vocative	înaintare, înaintareo		înaintărilor