înarmare

Romanian

Etymology

From înarma +‎ -re.

Noun

înarmare f (plural înarmări)

1. arming

Declension

Declension of înarmare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) înarmare	înarmarea	(niște) înarmări	înarmările
genitive/dative	(unei) înarmări	înarmării	(unor) înarmări	înarmărilor
vocative	înarmare, înarmareo		înarmărilor