înarma

Romanian

Etymology

From în- +‎ armă.

Verb

a înarma (third-person singular present înarmează, past participle înarmat) 1st conj.

1. to arm

Conjugation

    conjugation of înarma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înarma
gerund			înarmând
past participle			înarmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înarmez	înarmezi	înarmează	înarmăm	înarmați	înarmează
	imperfect	înarmam	înarmai	înarma	înarmam	înarmați	înarmau
	simple perfect	înarmai	înarmași	înarmă	înarmarăm	înarmarăți	înarmară
	pluperfect	înarmasem	înarmaseși	înarmase	înarmaserăm	înarmaserăți	înarmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înarmez	să înarmezi	să înarmeze	să înarmăm	să înarmați	să înarmeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înarmează			înarmați
	negative		nu înarma			nu înarmați