înaurit

Romanian

Etymology

Past participle of înauri.

Adjective

înaurit m or n (feminine singular înaurită, masculine plural înauriți, feminine and neuter plural înaurite)

1. gilded

Declension

Declension of înaurit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	înaurit		înaurită	înauriți	înaurite
	definite	înauritul		înaurita	înauriții	înauritele
genitive/ dative	indefinite	înaurit		înaurite	înauriți	înaurite
	definite	înauritului		înauritei	înauriților	înauritelor