înauri

Romanian

Etymology

From în- +‎ aur.

Verb

a înauri (third-person singular present înaurește, past participle înaurit) 4th conj.

1. to gild

Conjugation

    conjugation of înauri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a înauri
gerund			înaurind
past participle			înaurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înauresc	înaurești	înaurește	înaurim	înauriți	înauresc
	imperfect	înauream	înaureai	înaurea	înauream	înaureați	înaureau
	simple perfect	înaurii	înauriși	înauri	înaurirăm	înaurirăți	înauriră
	pluperfect	înaurisem	înauriseși	înaurise	înauriserăm	înauriserăți	înauriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înauresc	să înaurești	să înaurească	să înaurim	să înauriți	să înaurească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înaurește			înauriți
	negative		nu înauri			nu înauriți