încâlcitură

Romanian

Etymology

From încâlci +‎ -tură.

Noun

încâlcitură f (plural încâlcituri)

1. tangle

Declension

Declension of încâlcitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încâlcitură	încâlcitura	(niște) încâlciture	încâlciturele
genitive/dative	(unei) încâlciture	încâlciturei	(unor) încâlciture	încâlciturelor
vocative	încâlcitură, încâlcituro		încâlciturelor