încârligare

Romanian

Etymology

From încârliga +‎ -re.

Noun

încârligare f (uncountable)

1. hooking

Declension

declension of încârligare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încârligare	încârligarea
genitive/dative	(unei) încârligare	încârligarei
vocative	încârligare, încârligareo