încârliga

Romanian

Etymology

From în- +‎ cârlig.

Verb

a încârliga (third-person singular present încârligă, past participle încârligat) 1st conj.

1. to become hook-shaped

Conjugation

    conjugation of încârliga (first conjugation, no infix)

infinitive			a încârliga
gerund			încârligând
past participle			încârligat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încârlig	încârligi	încârligă	încârligăm	încârligați	încârligă
	imperfect	încârligam	încârligai	încârliga	încârligam	încârligați	încârligau
	simple perfect	încârligai	încârligași	încârligă	încârligarăm	încârligarăți	încârligară
	pluperfect	încârligasem	încârligaseși	încârligase	încârligaserăm	încârligaserăți	încârligaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încârlig	să încârligi	să încârlige	să încârligăm	să încârligați	să încârlige
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încârligă			încârligați
	negative		nu încârliga			nu încârligați