încăierătură

Romanian

Etymology

From încăiera +‎ -ătură.

Noun

încăierătură f (uncountable)

1. brawl

Declension

declension of încăierătură (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încăierătură	încăierătura
genitive/dative	(unei) încăierăture	încăierăturei
vocative	încăierătură, încăierăturo