încăiera

Romanian

Etymology

Unknown. Either from caier or from Vulgar Latin root *incavellāre, from Late Latin cavella.

Verb

a încăiera (third-person singular present încaieră, past participle încăierat) 1st conj.

1. (reflexive) to come to grips, quarrel, row, start fighting

Conjugation

    conjugation of încăiera (first conjugation, no infix)

infinitive			a încăiera
gerund			încăierând
past participle			încăierat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încaier	încaieri	încaieră	încăierăm	încăierați	încaieră
	imperfect	încăieram	încăierai	încăiera	încăieram	încăierați	încăierau
	simple perfect	încăierai	încăierași	încăieră	încăierarăm	încăierarăți	încăierară
	pluperfect	încăierasem	încăieraseși	încăierase	încăieraserăm	încăieraserăți	încăieraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încaier	să încaieri	să încaiere	să încăierăm	să încăierați	să încaiere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încaieră			încăierați
	negative		nu încăiera			nu încăierați

See also

• certa