încăpățânare

Romanian

Etymology

From încăpățâna +‎ -re.

Noun

încăpățânare f (plural încăpățânări)

1. stubbornness

Declension

Declension of încăpățânare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încăpățânare	încăpățânarea	(niște) încăpățânări	încăpățânările
genitive/dative	(unei) încăpățânări	încăpățânării	(unor) încăpățânări	încăpățânărilor
vocative	încăpățânare, încăpățânareo		încăpățânărilor