încăpățâna

Romanian

Etymology

From în + căpățână.

Verb

a încăpățâna (third-person singular present încăpățânează, past participle încăpățânat) 1st conj.

1. (reflexive) to be stubborn or obstinate; to persist in

Conjugation

    conjugation of încăpățâna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încăpățâna
gerund			încăpățânând
past participle			încăpățânat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încăpățânez	încăpățânezi	încăpățânează	încăpățânăm	încăpățânați	încăpățânează
	imperfect	încăpățânam	încăpățânai	încăpățâna	încăpățânam	încăpățânați	încăpățânau
	simple perfect	încăpățânai	încăpățânași	încăpățână	încăpățânarăm	încăpățânarăți	încăpățânară
	pluperfect	încăpățânasem	încăpățânaseși	încăpățânase	încăpățânaserăm	încăpățânaserăți	încăpățânaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încăpățânez	să încăpățânezi	să încăpățâneze	să încăpățânăm	să încăpățânați	să încăpățâneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încăpățânează			încăpățânați
	negative		nu încăpățâna			nu încăpățânați

Derived terms

• încăpățânat