încaier

Romanian

Etymology

From încăiera.

Noun

încaier n (plural încaiere)

1. scuffle

Declension

Declension of încaier

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) încaier	încaierul	(niște) încaiere	încaierele
genitive/dative	(unui) încaier	încaierului	(unor) încaiere	încaierelor
vocative	încaierule		încaierelor

References

• încaier in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN