încartirui

Romanian

Etymology

From în- +‎ cartirui.

Verb

a încartirui (third-person singular present încartiruiește, past participle încartiruit) 4th conj.

1. to quarter

Conjugation

    conjugation of încartirui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a încartirui
gerund			încartiruind
past participle			încartiruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încartiruiesc	încartiruiești	încartiruiește	încartiruim	încartiruiți	încartiruiesc
	imperfect	încartiruiam	încartiruiai	încartiruia	încartiruiam	încartiruiați	încartiruiau
	simple perfect	încartiruii	încartiruiși	încartirui	încartiruirăm	încartiruirăți	încartiruiră
	pluperfect	încartiruisem	încartiruiseși	încartiruise	încartiruiserăm	încartiruiserăți	încartiruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încartiruiesc	să încartiruiești	să încartiruiască	să încartiruim	să încartiruiți	să încartiruiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încartiruiește			încartiruiți
	negative		nu încartirui			nu încartiruiți