încartiruire

Romanian

Etymology

From încartirui +‎ -re.

Noun

încartiruire f (plural încartiruiri)

1. quartering

Declension

Declension of încartiruire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încartiruire	încartiruirea	(niște) încartiruiri	încartiruirile
genitive/dative	(unei) încartiruiri	încartiruirii	(unor) încartiruiri	încartiruirilor
vocative	încartiruire, încartiruireo		încartiruirilor