încheietură

Romanian

Etymology

From încheia +‎ -tură. Another proposed etymology was în + Vulgar Latin *clautūra, but this is less likely.

Noun

încheietură f (plural încheieturi)

1. (anatomy) joint
2. wrist

Declension

Declension of încheietură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încheietură	încheietura	(niște) încheieturi	încheieturile
genitive/dative	(unei) încheieturi	încheieturii	(unor) încheieturi	încheieturilor
vocative	încheietură, încheieturo		încheieturilor

Derived terms

• încheietura mâinii - wrist
• încheietura degetelor - knuckle