închiriat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of închiria.
Noun edit
închiriat n (uncountable)
Declension edit
declension of închiriat (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) închiriat | închiriatul |
| genitive/dative | (unui) închiriat | închiriatului |
| vocative | închiriatule | |
Verb edit
închiriat (past participle of închiria)