închiriat

Romanian

Etymology

Past participle of închiria.

Noun

închiriat n (uncountable)

1. renting

Declension

declension of închiriat (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) închiriat	închiriatul
genitive/dative	(unui) închiriat	închiriatului
vocative	închiriatule

Verb

închiriat (past participle of închiria)

1. past participle of închiria

References

• închiriat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN