închiria

Romanian

Etymology

From în- +‎ chirie (“rent”) +‎ -a, from Bulgarian/Serbo-Croatian kirija.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a închiria (third-person singular present închiriază, past participle închiriat) 1st conj.

1. to rent

Conjugation

    conjugation of închiria (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a închiria
gerund			închiriind
past participle			închiriat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	închiriez	închiriezi	închiriază	închiriem	închiriați	închiriază
	imperfect	închiriam	închiriai	închiria	închiriam	închiriați	închiriau
	simple perfect	închiriai	închiriași	închirie	închiriarăm	închiriarăți	închiriară
	pluperfect	închiriasem	închiriaseși	închiriase	închiriaserăm	închiriaserăți	închiriaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să închiriez	să închiriezi	să închirieze	să închiriem	să închiriați	să închirieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		închiriază			închiriați
	negative		nu închiria			nu închiriați