încleșta

Romanian

Etymology

From în- +‎ clește.

Verb

a încleșta (third-person singular present încleștează, past participle încleștat) 1st conj.

1. to clench

Conjugation

    conjugation of încleșta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încleșta
gerund			încleștând
past participle			încleștat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încleștez	încleștezi	încleștează	încleștăm	încleștați	încleștează
	imperfect	încleștam	încleștai	încleșta	încleștam	încleștați	încleștau
	simple perfect	încleștai	încleștași	încleștă	încleștarăm	încleștarăți	încleștară
	pluperfect	încleștasem	încleștaseși	încleștase	încleștaserăm	încleștaserăți	încleștaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încleștez	să încleștezi	să încleșteze	să încleștăm	să încleștați	să încleșteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încleștează			încleștați
	negative		nu încleșta			nu încleștați

References

• încleșta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN