încleia

Romanian

Etymology

From în- +‎ clei.

Verb

a încleia (third-person singular present încleiază, past participle încleiat) 1st conj.

1. to glue

Conjugation

    conjugation of încleia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încleia
gerund			încleind
past participle			încleiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încleiez	încleiezi	încleiază	încleiem	încleiați	încleiază
	imperfect	încleiam	încleiai	încleia	încleiam	încleiați	încleiau
	simple perfect	încleiai	încleiași	încleie	încleiarăm	încleiarăți	încleiară
	pluperfect	încleiasem	încleiaseși	încleiase	încleiaserăm	încleiaserăți	încleiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încleiez	să încleiezi	să încleieze	să încleiem	să încleiați	să încleieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încleiază			încleiați
	negative		nu încleia			nu încleiați