încolțit

Romanian

Etymology

Past participle of încolți.

Noun

încolțit n (uncountable)

1. sprouted
2. cornered, surrounded

Declension

declension of încolțit (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) încolțit	încolțitul
genitive/dative	(unui) încolțit	încolțitului
vocative	încolțitule

Verb

încolțit (past participle of încolți)

1. past participle of încolți