încolți

Romanian

Etymology

From în- +‎ colț +‎ -i.

Verb

a încolți (third-person singular present încolțește, past participle încolțit) 4th conj.

1. to sprout
2. to surround

Conjugation

    conjugation of încolți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a încolți
gerund			încolțind
past participle			încolțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încolțesc	încolțești	încolțește	încolțim	încolțiți	încolțesc
	imperfect	încolțeam	încolțeai	încolțea	încolțeam	încolțeați	încolțeau
	simple perfect	încolții	încolțiși	încolți	încolțirăm	încolțirăți	încolțiră
	pluperfect	încolțisem	încolțiseși	încolțise	încolțiserăm	încolțiserăți	încolțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încolțesc	să încolțești	să încolțească	să încolțim	să încolțiți	să încolțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încolțește			încolțiți
	negative		nu încolți			nu încolțiți