încorda

Romanian

Etymology

From în- +‎ coardă.

Verb

a încorda (third-person singular present încordează, past participle încordat) 1st conj.

1. to contract muscles

Conjugation

    conjugation of încorda (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a încorda
gerund			încordând
past participle			încordat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încordez	încordezi	încordează	încordăm	încordați	încordează
	imperfect	încordam	încordai	încorda	încordam	încordați	încordau
	simple perfect	încordai	încordași	încordă	încordarăm	încordarăți	încordară
	pluperfect	încordasem	încordaseși	încordase	încordaserăm	încordaserăți	încordaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încordez	să încordezi	să încordeze	să încordăm	să încordați	să încordeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încordează			încordați
	negative		nu încorda			nu încordați