încovriga

Romanian

Etymology

From în- +‎ covrig.

Verb

a încovriga (third-person singular present încovrigă, past participle încovrigat) 1st conj.

1. to curl up

Conjugation

    conjugation of încovriga (first conjugation, no infix)

infinitive			a încovriga
gerund			încovrigând
past participle			încovrigat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încovrig	încovrigi	încovrigă	încovrigăm	încovrigați	încovrigă
	imperfect	încovrigam	încovrigai	încovriga	încovrigam	încovrigați	încovrigau
	simple perfect	încovrigai	încovrigași	încovrigă	încovrigarăm	încovrigarăți	încovrigară
	pluperfect	încovrigasem	încovrigaseși	încovrigase	încovrigaserăm	încovrigaserăți	încovrigaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încovrig	să încovrigi	să încovrige	să încovrigăm	să încovrigați	să încovrige
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încovrigă			încovrigați
	negative		nu încovriga			nu încovrigați