încruntătură

Romanian

Etymology

From încrunta +‎ -ătură.

Noun

încruntătură f (plural încruntături)

1. frown

Declension

Declension of încruntătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încruntătură	încruntătura	(niște) încruntături	încruntăturile
genitive/dative	(unei) încruntături	încruntăturii	(unor) încruntături	încruntăturilor
vocative	încruntătură, încruntăturo		încruntăturilor