încrunta

Romanian

Etymology

From crunta (“to frown”) (with the prefix în-), from Latin cruentāre, present active infinitive of cruentō (“make bloody”). Compare Aromanian ncruntu, ncruntari (“to bleed”).

Verb

a încrunta (third-person singular present încruntă, past participle încruntat) 1st conj.

1. to frown, scowl
2. to knit one's brows
3. to fill with blood, to blush

Conjugation

    conjugation of încrunta (first conjugation, no infix)

infinitive			a încrunta
gerund			încruntând
past participle			încruntat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încrunt	încrunți	încruntă	încruntăm	încruntați	încruntă
	imperfect	încruntam	încruntai	încrunta	încruntam	încruntați	încruntau
	simple perfect	încruntai	încruntași	încruntă	încruntarăm	încruntarăți	încruntară
	pluperfect	încruntasem	încruntaseși	încruntase	încruntaserăm	încruntaserăți	încruntaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încrunt	să încrunți	să încrunte	să încruntăm	să încruntați	să încrunte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încruntă			încruntați
	negative		nu încrunta			nu încruntați

Derived terms

• încruntare
• descrunta

Related terms

• crunt