încruntare

Romanian

Etymology

From încrunta +‎ -re.

Noun

încruntare f (uncountable)

1. frown

Declension

declension of încruntare (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încruntare	încruntarea
genitive/dative	(unei) încruntare	încruntarei
vocative	încruntare, încruntareo