încuiere

Romanian

Etymology

From încuia +‎ -re.

Noun

încuiere f (plural încuieri)

1. locking

Declension

Declension of încuiere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) încuiere	încuierea	(niște) încuieri	încuierile
genitive/dative	(unei) încuieri	încuierii	(unor) încuieri	încuierilor
vocative	încuiere, încuiereo		încuierilor